toateBlogurile.ro

miercuri, 30 martie 2011

De ce sunt multumit de Antena 3 si Realitatea TV

Cea mai mare dorinta a mea este ca aceste doua posturi TV sa-si continue politica editoriala.

Nu este un secret pentru nimeni faptul ca aceste doua posturi TV sunt instrumentele folosite de catre proprietarii lor pentru a-si realiza "interesele lor de business". Fara ele, cei doi moguli (S.O. Vantu si Dan "Felix" Voiculescu) ar fi fost niste oameni de afaceri mult mai putin cunoscuti si mult mai putin gadilati la boase de catre politicieni.

Diferenta dintre ei este faptul ca S.O. Vantu a facut avere furand de la cetatenii obisnuiti in afacerea FNI (si facand afaceri cu statul) iar Dan "Felix" Voiculescu a furat banii lui Ceausescu (si bineinteles a facut afaceri cu statul).

Apropiindu-se insa ziua scadentei, cei doi moguli au intrat in panica, si si-au pus televiziunile la dispozitia fortelor politice care ar putea sa le asigure in continuare un trai linistit si multe contracte banoase. Disperarea care i-a cuprins i-a facut sa intervina brutal in politica editoriala a celor doua posturi TV, uitand cele mai elementare reguli de marketing (politic in cazul asta). Dorinta de a avea cat mai multi adepti, prin orice mijloace, se va intoarce ca un bumerang impotriva lor.

Sa vedem cateva dintre greselile de marketing pe care le fac zilnic cele doua televiziuni:
  1. considera ca "produsul" (a se citi "mizeria" sau "candidatii") lor ar trebui sa fie in fiecare casa si sunt convinsi ca toata lumea il va cumpara.
  2. orgoliul propriu ii face sa considere ca "produsul" lor e unul de lux, cand acesta e, de fapt, o banalitate
  3. considera ca “Ceea ce vrem noi sa spunem...” este mai important decat dorintele si nevoile clientului (telespectatorului)
  4. propun servicii pe care nu le pot indeplini.
  5. presupun ca publicul tinta are acelasi nivel de trai, aceeasi educatie si aceeasi viziune despre viata 
  6. produsul lor are o trasatura oarecare, pe care nimeni nu da doi bani, dar ei se indragostesc de trasatura respectiva si bat apa in piua desprea ea
  7. refuza cu indarjire schimbarea modului lor de lucru, chiar daca avantajele pe care le-ar obtine sunt evidente.
  8. vor sa aiba cote mari de piata insa se comporta gretos cu clientii mici
  9. managerii (proprietarii)  au convingerea stupida ca, din moment ce ei difuzeaza o reclama, oamenii sunt obligati sa o citeasca (vizualizeze). 
  10. proprietarii n-ar apela pentru nimic in lume la un profesionist. Vor sa le faca ei pe toate.

La toate acestea putem aduga faptul ca cele doua posturi TV se "canibalizeaza" intre ele. Consecinta fireasca la toate aceste lucruri este faptul ca numarul telespectatorilor se afla intr-o continua scadere, situatia financiara a posturilor este pe branci, situatia este din ce in ce mai tensionata, realizatorii sau actionarii se cearta sau se lupta cu bodyguarzii si deja a inceput un mic razboi si intre cele doua televiziuni, multi realizatori migrand de la un post la altul.

Vuvuzele, Wikileaks, Basescu si Teo Peter

Nu am vrut pana acum sa postez despre Wikileaks Romania. Telegramele spun totul despre cum ne vad americanii. Si americanii au in continuare dreptate dat fiind ca nimeni nu a recunoascut discutiile. Suntem tara lui NU. Toti cei prinsi cu pantalonii in vine vin la televizor si incep inevitabil orice discurs cu NU: "nu am facut", "nu am spus", "nu am luat" etc. Si pentru ca sunt si eu tot roman le spun si eu: NU VA CREDE NIMENI.


WWR - surpriza Myanmar

sursa foto:photobucket.com

Valul de revolutii globale e mai puternic decat credeam. Dupa ce toate atentiile s-au concentrat pe lumea araba, o tara dintr-un cu totul alt colt al globului a reactionat - surprinzator, Myanmar a incetat sa mai fie o dictatura militara.

Au inceput sa privatizeze industria, au eliberat-o pe castigatoarea premiului Nobel pentru Pace Aung San Suu Kyi din sechestrul la domiciliu in care au tinut-o 20 de ani si au invitat-o sa formeze un partid politic.

Cunoscut ca si Burma - cunoscuta ca si tara-in-care-se-desfasoara-Rambo-4, e a doua cea mai crancena dictatura din Asia, condusa de militari paranoici, care "lupta" impotriva invaziei straine si impusca pe oricine nu e de acord cu ei.

Schimbarea tarii se face insa fara revolutie. Aceasta inseamna ca militarii pastreaza prin lege un sfert din Parlament, au un PSD al lor care domina restul, si privatizarea se face catre prietenii baietilor cu ochi albastri. Securistii lor isi asigura o batranete prospera in care nimeni nu-i va deranja sau condamna pentru crimele comise, iar copiii lor vor fi oameni de afaceri importanti.

Exista si ceva bun - renuntarea la modelul economic comunist.

In 1962, Burma a nationalizat toata industria in cadrul Drumului Burmei spre Socialism, care a avut desigur succesul scontat, prabusind tara in categoria Tarilor Subdezvoltate Cronic. Acum deschiderea catre capitalism cu siguranta va duce la o ridicare a nivelului de trai.

Iar oamenii care nu fac parte din Junta vor putea ajunge incet la putere - nu mai repede decat vor muri Securistii lor, pentru ca isi vor cheltui fortele luptand pas cu pas impotriva sistemului de protectie, relatii, aranjamente economice etc. a acestora - dar vor ajunge.

Daca nu cumva vor fi pacaliti sa devina votanti PNL deci sa treaca de partea USL.

sursa articolului: http://topics.nytimes.com/top/news/international/countriesandterritories/myanmar/index.html

toateBlogurile.ro