toateBlogurile.ro

joi, 27 octombrie 2011

CZ: Anxietatea de a fi platit degeaba in Norvegia

Comentariul zilei vine de pe blogul lui Adrian Ciubotariu (o postare mai veche). Autorul e pe bune, chiar traieste in Norvegia.

Subiect: Un tip emigrat in Norvegia sufera de vinovatie pentru ca e angajat de stat sa nu faca nimic. In Norvegia exista o vasta retea de birocratie numai pentru stabilitate sociala (adica sa aiba toti un job).

Fete zambitoare:
Doaua - :) :)

Rudolph Aspirant says:
"Ultimii biscuiti din Romania pe care i-am mancat au fost Bel-Vita. Mi-au placut. In Norvegia am incercat unii patrati care mi-au placut si aia, asa ca o curiozitate, de vreo cateva ori. Dar pe urma m-am cam lasat de biscuiti, deoarece, in cazul meu am ajuns la concluzia ca este o pierdere de vreme sa manaci biscuiti.

Sistemul birocratic din Norvegia ma face sa imi pierd diminetile motaind in sedinte, si treaba adevarata o fac de obicei cam in 2 ore in jurul pranzului, sau, daca chiar mi-e lene, aman pe intre 1 si 3 PM. Eu personal mai mult de 2,5 ore efective de lucru/zi nu depun. Deoarece nu prea ma pricep sa ma prefac ocupat, sunt cam stresat ca o sa se observe ca ma plictisesc si ca o sa isi dea seama cineva ca eu nu aduc nici un beneficiu institutiei in care lucrez, (in afara de obisnuitele fonduri extra de la buget, precalculate pe baza plusvalorii ipotetice adusa de mine, fonduri deja prestabilite in anteriorul plan cincinal, si care sunt in principal realocate la mentinerea salariilor diversilor administratori), si ca atunci cand o sa vina vreo decizie de economisire de buget de la directorat, eu voi fi cel care va fi dat primul afara deoarece nu ma pricep sa imi justific existenta, scopul ei fiind efectiv mentinerea stabilitatii unei intregi structuri sociale, lucru pe care il fac oricum chiar daca nu imi ia mie decat 2,5 ore/zi.

Este foarte complicat sa te obisnuiesti sa lucrezi intr-o birocratie profesionista, care mai e in general si bine intentionata. Am incercat sa iau exemplu de la diversi birocrati cunoscuti din trecut, insa am remarcat ca majoritatea au sfarsit-o in inchisori sau pe esafoade definiti drept colaboratori/complici la crime impotriva umanitatii, si eu, totusi, nu doresc sa ajung asa ceva. Ma simt mereu, din cauza asta, oarecum anxios si nelinistit. Ma simt vinovat mai mult decat ma simt eu in medie, si nu imi place asta.

Prin urmare m-am decis sa cer ajutor de suport de la oameni care chiar au lucrat in timpul Razboiului Rece, la mentinerea status quo-ului acelui razboi in mod cat se poate de etic si de profesionist, cu minim de victime sau pagube materiale. Deoarece eu totusi sa ma apuc din nou sa manac si sa compar diversi biscuiti nu prea am chef. Doresc sa imi gasesc alte preocupari, dar nu stiu inca de ce sa ma apuc, ca sa nu fie si asta o prea mare pierdere de vreme. Ma simt obligat sa devin mai eficient, desi nu produc absolut nimic, si nici macar nu ofer mare lucru. Cu cat sunt mai bogat (in expertiza si in altele), cu atat devin mai zgarcit. Asta e contrar eticii mele de baza, care este o etica de risipitor.

Nu stiu ce desen animat sa imi pun ca sa imi treaca neinistea asta in principal etica de azi."

sursa:
http://www.adrianciubotaru.ro/de-ce-sunt-importante-diminetile/

3 comentarii:

  1. Stiu ca stanga aplauda chestiile astea, dar exista o diferenta intre Norvegia si noi:

    la ei statul are bani de nu mai stie ce face cu ei, pe cand la noi e fix invers.

    RăspundețiȘtergere
  2. o zi buna McGregor.
    birocratia lor si birocratia noastra :)
    http://sareinochi.com/2011/10/27/birocratura-dictatura-mapelor-asupra-sapelor-libera-initiativa-sufocata-de-directia-miscarii-hartiilor/

    RăspundețiȘtergere
  3. off-topic, dar veti vedea ca merita:
    “În satele din Transilvania, Ziua Morţilor are un nume foarte frumos: Luminaţia. Dacă ar fi după mine, aş trece Luminaţia în rîndul Sărbătorilor Naţionale.”
    http://sareinochi.com/2011/11/01/luminatia/
    “Poate că numele de pe cruci s-au stins ori abia mai pîlpîie scrise într-un buletin ori într-un paşaport prin cine ştie ce ţară străină. Acum, lumînările scot din indiferenţă teritoriile dinspre pădure, altădată pustii. Şi mă gîndesc că, încet, încet, urmînd drumul lumînărilor, ţinţirimul din satul meu va face înconjurul lumii şi că, într-o bună zi, poate peste o mie de ani, lumînările, asemeni corăbiilor lui Magelan, vor ajunge de unde au plecat.”

    RăspundețiȘtergere

toateBlogurile.ro