Ce nu intelege PDL

Ce nu intelege PDL-ul:
- ca romanii capabili vor o tara normala ACUM
- pentru ca orice roman capabil poate alege ACUM sa traiasca intr-o tara civilizata
- cum ar fi Germania, Italia sau Spania
- si ca nu au nevoie sa-si iroseasca 10 ani din viata asteptand mersul leganatu' al unor reforme facute cu jumatate de inima
- ca pe scurt trebuie sa le faca foarte rapid ca sa fie gata AZI.

Nu stabiliti relatii personale cu idioti

Ieri am cunoscut o fata foarte faina. Ok, pentru ca e deja luata sa zicem ca am cunoscut o persoana foarte faina si toata ziua mi s-a luminat.

Este oare posibil ca de fapt suferinta de a trai in Romania sa aiba de-a face cu faptul ca traim inconjurati de oameni de proasta calitate, de assholes (la servici, in tramvai, la stat si la tv)?

Daca de asta depinde modul in care te simti in indiferent ce tara, nu de legislatie sau alte obstacole?

UE vrea sa obtina putere asupra bugetelor nationale

Satula de politicienii care isi duc tarile spre faliment cu deficite bugetare enorme, Comisia Europeana vrea sa aiba dreptul de veto asupra bugetelor nationale, inclusiv al Romaniei.

Nu din prima, fireste, pentru ca desfiintarea suveranitatii nationale ar face praf armonia din UE, ci treptat. In stilul european, nu se pune latul la gat, ci o esarfa subtire de matase, si inca una si inca una. Apoi se strange puternic.

Bancul zilei

Comentariul zilei: Macchiavelli - "Ma faci sa rad (amar)"

"Hai sa va spun de ce sunt atat de vehement: in 1994 a murit tatal meu si concomitent mama (care lucrase toata viata ei la birou) a fost pusa sa aleaga intre a lua un magazin alimentar in locatie de gestiune sau a fi concediata. Mama habar nu avea sa cantareasca rosiile in tas, nu facuse in viata ei comertz, habar nu avea cu ce se mananca treaba asta.

Si totusi mama nu s-a dus sa isi puna poalele in cap in fata la Guvern, nici nu i-a trecut prin cap sa se arunce de la balconul Parlamentului. S-a gandit ca este EA in primul rand responsabila sa isi asigure traiul ei si educatia/cresterea mea. Asa ca s-a dus si s-a facut vanzatoare.

Si de atunci si pana azi a muncit 10 ore pe zi in fiecare zi. Plateste taxe la Stat MAI MULT decat banii care ii raman ei ! ii vin controale de la Garda Financiara, ii dau amenzi aiurea, se duce singura la Tribunal, le contesta si castiga (amenzile le incaseaza ptr ca Garda are plafon de incasari pe care trebuie sa il indeplineasca).

Si voi cereti taxare SI MAI MARE a alora care sunt suficient de prosti sa se zbata si sa munceasca ??? hai SICTIR si LA MUNCA! Toti cei care pretind ca este MAI INTAI obligatia Statului sa aibe grija de ei MERITA SA MOARA DE FOAME (cu tot cu copiii lor ca sa nu se perpetueze flagelul asta)!"

Preluat de pe
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/la-munca-si-ceva-despre-a-treia-cale-63645.html

Primarii vor fi alesi din primul tur de scrutin

...indiferent de cati alegatori vin la vot. Cel care va obtine cele mai multe voturi in primul tur castiga. Legea a fost adoptata de Parlament.

Legea taie in doua stresul alegerilor. Nu va mai exista un tur 2, aliante, "imi indemn alegatorii sa voteze pe X".

Dezavantajul este ca partidele mici puteau sa negocieze cu unul din cei ramasi in turul 2 (in momentul de maxima nevoie a acestuia) si sa obtina si ele bucatica de putere fara de care nu pot creste.

Si cu toate acestea exista ceva profund bun in aceasta masura: orice scurtare a discutiilor politice nesfarsite (una din principalele tare morale a romanilor) este binevenita.

Aurora says:

"Un singur tur de scrutin in alegeri nu violeaza democratia ci dimpotriva responsabilizeaza electoratul care nu se mai poate scuza ca a ales intre doua rele (pe cel mai mic).

Cei care stiu cu cine sa voteze sa mearga la vot, cei care declara ca nu stiu, sa stea acasa fara sa mai astepte sa-si vanda votul."

Recomand: Despre cota unica. O insula de egalitate intr-o mare de libertate

USL vrea sa renunte la cota unica de impozitare. Site-ul Blogary explica ce am pierde daca USL ar ajunge sa-si puna in aplicare programul:

"Cinci studenţi se decid să strîngă bani pentru a pleca împreună la munte.
- inteligentul cîştigă 4 000 de lei dintr-un proiect IT pe care-l face într-o săptămînă,
- norocosul primeşte 3 000 de lei de la părinţii bogati,
- muncitorul şi găseşte de lucru decît ca ospătar şi cîştigă 1 500 de lei după o lună de muncă,
- ghinionistul se îmbolnăveşte şi nu poate munci decît cinci zile, pentru care cîştigă 500 de lei
- puturosul e genul care nu se poate trezi dimineaţa şi nici nu poate munci vara, cînd e atît de frumos afară dar reuşeşte să strîngă de ici, de colo, 300 de lei.

În ziua plecării studenţii noştri se întîlnesc şi decid să pună o parte din bani într-un fond comun, pentru cazare, transport şi masă, urmînd ca fiecare să-şi păstreze o parte din banii cîştigaţi pentru cheltuieli personale, “private”, să le zicem. Astfel, după calculul lor, cazarea, masa şi transportul fac împreună circa 3 000 de lei. Toţi vor beneficia în mod egal de fondul comun, de masă, cazare şi transport.

Au 3 variante:
a) Fiecare participă cu o sumă fixă, adică cu 600 de lei, ceea ce iinseamna ca ultimii 2 raman acasa.

b) Cei cinci contribuie cu acelaşi procent, egal pentru toată lumea. Astfel, prietenii noştri au decis ca fiecare să contribuie cu 30% din banii cîştigaţi în luna de dinaintea plecării.

- inteligentul 1200 de lei,
- norocosul 900,
- muncitorul 450,
- ghinionistul 150
- puturosul 90.

Astfel, dacă al doilea a cîştigat de două ori mai mult decît al treilea, va contribui cu de două ori mai mulţi bani la fondul comun iar dacă primul a cîştigat de 8 ori mai mult decît al patrulea, va contribui cu de 8 ori mai mulţi bani.

Sau, dacă privim din punctul de vedere al banilor rămaşi, raportul dintre prietenii noştri rămîne acelaşi, şi după ce contribuie. Astfel, primului îi rămîn 2 800 de lei, de 8 ori mai mult decît celui de-al patrulea, căruia îi rămîn 350 de lei.

În acest caz, al cotei unice, să-i zicem (ideea mi-a venit acum, pe loc – sună bine cotă unică, nu?) pe de o parte toţi cei cinci au parte de o vacanţă la munte, nimeni nu rămîne acasă şi toţi au parte de cazare, masă şi transport în mod egal iar pe de altă parte, fiecare se distrează, are bani de cheltuială, proporţional cu cît merită, cu cît a cîştigat în luna de dinaintea plecării.

c) Si acum varianta propusa de USL ca politica de implementat in Romania:
Cu cît unul dintre studenţii noştri cîştigă mai mulţi bani, cu atît procentul cu care va participa la fondul comun va fi mai mare. Astfel, se stabilesc mai multe plafoane: cine cîştigă pînă în 1 000 de lei, contribuie cu 10%, cine cîştigă între 1 000 şi 2 000, cu 20%, între 2 000 şi 3 000, cu 30%, între 3 000 şi 4 000, cu 40%, peste 4 000, cu 50%.

În acest caz, primul contribuie cu 2 000 de lei, al doilea cu 1 200 de lei, al treilea cu 300 de lei, al patrulea cu 50 de lei şi al cincilea cu 30 de lei. Putem remarca, că deşi al doilea a cîştigat dublu faţă de al treilea, va contribui la fondul comun cu o sumă de aproape 7 ori mai mare.

Ideea, în această variantă, e ca subiecţii noştri să rămînă în propriul buzunar cu sume de bani relativ egale, nu numai să beneficieze în mod egal de cazare, masă şi transport ci şi de banii pentru cheltuieli “private”. Această variantă pune accentul pe egalitate, îi recompensează pe cei care cîştigă mai puţin şi îi pedepseşte pe cei care cîştigă mai mult, pentru a-i aduce pe toţi la acelaşi nivel.

Sursa:
http://www.blogary.ro/2011/05/despre-cota-unica-o-insula-de-egalitate-intr-o-mare-de-libertate/