CZ: Anxietatea de a fi platit degeaba in Norvegia

Comentariul zilei vine de pe blogul lui Adrian Ciubotariu (o postare mai veche). Autorul e pe bune, chiar traieste in Norvegia.

Subiect: Un tip emigrat in Norvegia sufera de vinovatie pentru ca e angajat de stat sa nu faca nimic. In Norvegia exista o vasta retea de birocratie numai pentru stabilitate sociala (adica sa aiba toti un job).

Fete zambitoare:
Doaua - :) :)

Rudolph Aspirant says:

"Ultimii biscuiti din Romania pe care i-am mancat au fost Bel-Vita. Mi-au placut. In Norvegia am incercat unii patrati care mi-au placut si aia, asa ca o curiozitate, de vreo cateva ori. Dar pe urma m-am cam lasat de biscuiti, deoarece, in cazul meu am ajuns la concluzia ca este o pierdere de vreme sa manaci biscuiti.

Sistemul birocratic din Norvegia ma face sa imi pierd diminetile motaind in sedinte, si treaba adevarata o fac de obicei cam in 2 ore in jurul pranzului, sau, daca chiar mi-e lene, aman pe intre 1 si 3 PM. Eu personal mai mult de 2,5 ore efective de lucru/zi nu depun. Deoarece nu prea ma pricep sa ma prefac ocupat, sunt cam stresat ca o sa se observe ca ma plictisesc si ca o sa isi dea seama cineva ca eu nu aduc nici un beneficiu institutiei in care lucrez, (in afara de obisnuitele fonduri extra de la buget, precalculate pe baza plusvalorii ipotetice adusa de mine, fonduri deja prestabilite in anteriorul plan cincinal, si care sunt in principal realocate la mentinerea salariilor diversilor administratori), si ca atunci cand o sa vina vreo decizie de economisire de buget de la directorat, eu voi fi cel care va fi dat primul afara deoarece nu ma pricep sa imi justific existenta, scopul ei fiind efectiv mentinerea stabilitatii unei intregi structuri sociale, lucru pe care il fac oricum chiar daca nu imi ia mie decat 2,5 ore/zi.

Este foarte complicat sa te obisnuiesti sa lucrezi intr-o birocratie profesionista, care mai e in general si bine intentionata. Am incercat sa iau exemplu de la diversi birocrati cunoscuti din trecut, insa am remarcat ca majoritatea au sfarsit-o in inchisori sau pe esafoade definiti drept colaboratori/complici la crime impotriva umanitatii, si eu, totusi, nu doresc sa ajung asa ceva. Ma simt mereu, din cauza asta, oarecum anxios si nelinistit. Ma simt vinovat mai mult decat ma simt eu in medie, si nu imi place asta.

Prin urmare m-am decis sa cer ajutor de suport de la oameni care chiar au lucrat in timpul Razboiului Rece, la mentinerea status quo-ului acelui razboi in mod cat se poate de etic si de profesionist, cu minim de victime sau pagube materiale. Deoarece eu totusi sa ma apuc din nou sa manac si sa compar diversi biscuiti nu prea am chef. Doresc sa imi gasesc alte preocupari, dar nu stiu inca de ce sa ma apuc, ca sa nu fie si asta o prea mare pierdere de vreme. Ma simt obligat sa devin mai eficient, desi nu produc absolut nimic, si nici macar nu ofer mare lucru. Cu cat sunt mai bogat (in expertiza si in altele), cu atat devin mai zgarcit. Asta e contrar eticii mele de baza, care este o etica de risipitor.

Nu stiu ce desen animat sa imi pun ca sa imi treaca neinistea asta in principal etica de azi."

sursa:
http://www.adrianciubotaru.ro/de-ce-sunt-importante-diminetile/

O lume care traieste pe credit

Cand marile companii si-au mutat productia in China, era clar ca nivelul de trai va cadea, pentru ca economiei i s-a tras pamantul de sub picioare.

Dar pentru a ii ascunde publicului asta, cel putin pana cand se mutau toate companiile, s-a pornit masina creditului. Fiecare primea aceiasi bani, avea acelasi nivel de trai, dar de data asta pe credit. Atunci au explodat cardurile de credit si creditele imobiliare. Oamenii isi ziceau: "S-a mutat si IBM dar uite ca merge si-asa."

Creditul imobiliar cel putin s-a destrabalat mai ceva ca Babilonul. Oricine isi putea cumpara o casa de 100.000 de dolari, chiar daca era o simpla menajera. Bancile, incurajate de stat, garantau ca o vei putea vinde mai scump in viitor, si deci nu conteaza daca ti-o permiti.

Criza Mondiala este numele a ce s-a intamplat cand s-a terminat creditul si cand bancile au dat faliment.

AVEM DOVADA! Ziaristii din Romania sunt penibili

Niste tipi pun pe 9gag un photoshop cu Bear Grylls indopandu-se in emisiune. Super tare trucajul si poanta. Se vede ca e trucaj, uitati-va la furculita tipului din mijloc.

Din pacate, poza ajunge la un jurnalizd roman. Asta bineinteles ca nu verifica sursa, dar face un articol:
"AVEM DOVADA! Bear Grylls se răsfaţă în spatele camerelor cu mâncăruri alese". Jenant!

Pe de alta parte, previzibil. :)

A vorbit regele Mihai in Parlament

In fata Casei Poporului se stransesera o mana de oameni, sustinatori ai regelui Mihai. Nu se strigau lozinci. Mai mult era o socializare intre oameni cu banderole pe mana. De ce au inceput jandarmii sa-i inconjoare si sa-i legitimeze? Nu mai avem dreptul sa socializam pe strada? Strazile apartin jandarmeriei si noi suntem doar tolerati temporar pe ele, mai nou?

Chestia asta trebuie sa se schimbe. Strazile trebuie sa fie un spatiu viu.

Basescu si Boc au ales sa lipseasca de la discurs. Mai intai a vorbit Geoana. Mai maret decat regele insusi, da' parca discursul lui nu se mai termina.

Regele, la ziua de implinire a 90 de ani, nu arata fantastic. Cam incepe sa aduca a mumie, slab si lung. Vorbeste un pic cam rar, si trebuie sa te concentrezi sa-l urmaresti.

Discursul a fost ok din mai multe motive. Nu a contestat legitimitatea reprezentantilor poporului, ci le-a recunoscut-o de vreo 2 ori. A amintit ca Coroana reprezinta istoria Romaniei. A dat ceva si pentru stanga, vorbind de batranii care sunt umiliti. A dat ceva si pentru dreapta, vorbind despre nevoia de prosperitate. "Trebuie sa dovediti ca democratia aduce prosperitate". A vorbit impotriva birocratiei. "Egoismul brutal al sefilor de institutii trebuie sa inceteze, pentru ca aminteste de comportamente de dinainte de '89."

Si a a reusit ca in final sa fie aplaudat de ambele aripi ale salii, pentru ca nu a cerut nimic. A fost doar o urare, la indeplinirea varstei de 90 de ani.

UPDATE
A refuzat sa dea mana cu Ion Iliescu :) ceea ce arata ca totusi are un gram de onoare. Si daca urmariti cu atentie, nici n-a vrut sa-l vada-n ochi, s-a comportat ca si cum Iliescu n-ar fi existat.

Razboiul de la Realitatea s-a incheiat - Ghita a pierdut

Astazi 23 octombrie la ora 18 oamenii lui Elan Schwartzenberg au recuperat echipamentele de emisie ale Realitatii TV din cortul unde le instalase Ghita. Preluarea s-a efectuat in liniste, fara scandal si fara obisnuita confruntare cu bodyguarzii. Asta dovedeste ca Elan stia foarte bine unde se afla acestea si ce are de facut, iar data de 1 noiembrie a fost avansata pentru a crea confuzie.

La aceasta ora Realitatea lui Elan Schwartzenberg emite pe canalul unde pana acum a emis RTV-ul lui Ghita.

Oi fi folosit eu cuvinte glumete, dar am avut dreptate. Elan a invins. Nici nu a trebuit sa mai astepte pana pe 1.

Ce prevad eu ca se va intampla mai departe?

Ramas fara echipamente, fara marca si fara sediu (Elan nu mai are nevoie de el, acum are sediu propriu si isi permite sa astepte finalul judecatii), Ghita nu va mai pastra ziaristii. Va fi ff usor sa-i dea afara, pentru ca i-a angajat pe o perioada de proba de 90 de zile, timp in care sa vada in ce parte se inclina balanta. Perioada de proba se va incheia cand decide el sa nu mai piarda bani.

Gandirea jenant de simplista pentru niste jurnalisti - ma duc ca imi promite ala cu 25% mai mult - i-a bagat in rahat. Nu au fost in stare sa faca o analiza a situatiei in care se aflau.

In rest asteptam o luuuunga batalie juridica prin care Ghita va incerca sa obtina cat mai mult din despagubirea datorata pentru ruperea contractului de management, iar Elan va sfarsi prin a plati foarte putin.

In alta ordine de idei, Gabriel Bugnar a inchis blogul sau, declarand razboiul terminat. Ultima postare, si o fotografie de la recuperarea echipamentelor, aici:

http://gabrielbugnar.blogspot.com/2011/10/realitatea-tv-fost-recuperata.html

O declaratie a lui Elan de acum doua saptamani:

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/elan-schwartzenberg-n-am-cautat-sa-duc-razboaie-insa-am-mai-multe-ore-de-cazarma-decat-au-a.html

Ma bucur ca l-au ucis pe Gaddafi

Poate ca vederea unui om plin de sange, tarat de rebeli ca sa fie executat fara mila in fata unei multimi frenetice va starneste mila. Sa nu va.

La fel ca si Ceausescu, omul asta pentru ca sa nu piarda puterea a omorat oameni. Cati oameni a omorat Ceausescu la Timisoara cand a dat ordin sa se traga in multime? Nu se stie sigur nici acum, dar se stie ca Elena Ceusescu a ordonat ca zecile de cadavre transportate in Bucuresti sa fie incinerate iar cenusa aruncata la canal, sa se piarda urma. Asta a facut Gaddafi, numai ca lungimea revolutiei libiene i-a permis sa omoare mai multi oameni. Si asta nu il impiedica sa zambeasca atunci cand aparea la televizor.

Cum sa fie lasat in viata cel pentru care viata altora insemna mai putin decat nimic? Cand victimele zac cu miile in gropi uitate cum sa il lasi pe ucigasul lor sa traiasca? Ce fel de dreptate ar fi daca Gaddafi ar fi lasat sa manance, sa rada, sa respire ca rasplata pentru ca i-a omorat?

Rebelii si-au razbunat mortii facand dreptate. In singurul mod care era corect in acest caz.

PS
Am avut dreptate cand am spus ca va fi gasit intr-o gaura betonata, ascunzandu-se sub pamant.
http://giorno24.blogspot.com/2011/04/portret-de-dictator.html

Si intr-adevar o interventie militara a SUA in Libia ar fi fost cea mai umanitara actiune umanitara ever, dar Rusia si China ar fi facut din el un erou. Acum insa adevarata fata a dictaturii a fost aratata lumii intregi si in special libienilor. L-or regreta unii, dar vor ramane destui care sa-l urasca de moarte si sa nu mai vrea dictatura ever.

Functionarul public

O replica pentru Bleen, care cerea ieri sa-i dau un exemplu de cerere politica inovatoare, pentru care nu a mai luptat nimeni in Ro.