Recomand: Despre cota unica. O insula de egalitate intr-o mare de libertate

USL vrea sa renunte la cota unica de impozitare. Site-ul Blogary explica ce am pierde daca USL ar ajunge sa-si puna in aplicare programul:

"Cinci studenţi se decid să strîngă bani pentru a pleca împreună la munte.
- inteligentul cîştigă 4 000 de lei dintr-un proiect IT pe care-l face într-o săptămînă,
- norocosul primeşte 3 000 de lei de la părinţii bogati,
- muncitorul şi găseşte de lucru decît ca ospătar şi cîştigă 1 500 de lei după o lună de muncă,
- ghinionistul se îmbolnăveşte şi nu poate munci decît cinci zile, pentru care cîştigă 500 de lei
- puturosul e genul care nu se poate trezi dimineaţa şi nici nu poate munci vara, cînd e atît de frumos afară dar reuşeşte să strîngă de ici, de colo, 300 de lei.

În ziua plecării studenţii noştri se întîlnesc şi decid să pună o parte din bani într-un fond comun, pentru cazare, transport şi masă, urmînd ca fiecare să-şi păstreze o parte din banii cîştigaţi pentru cheltuieli personale, “private”, să le zicem. Astfel, după calculul lor, cazarea, masa şi transportul fac împreună circa 3 000 de lei. Toţi vor beneficia în mod egal de fondul comun, de masă, cazare şi transport.

Au 3 variante:
a) Fiecare participă cu o sumă fixă, adică cu 600 de lei, ceea ce iinseamna ca ultimii 2 raman acasa.

b) Cei cinci contribuie cu acelaşi procent, egal pentru toată lumea. Astfel, prietenii noştri au decis ca fiecare să contribuie cu 30% din banii cîştigaţi în luna de dinaintea plecării.

- inteligentul 1200 de lei,
- norocosul 900,
- muncitorul 450,
- ghinionistul 150
- puturosul 90.

Astfel, dacă al doilea a cîştigat de două ori mai mult decît al treilea, va contribui cu de două ori mai mulţi bani la fondul comun iar dacă primul a cîştigat de 8 ori mai mult decît al patrulea, va contribui cu de 8 ori mai mulţi bani.

Sau, dacă privim din punctul de vedere al banilor rămaşi, raportul dintre prietenii noştri rămîne acelaşi, şi după ce contribuie. Astfel, primului îi rămîn 2 800 de lei, de 8 ori mai mult decît celui de-al patrulea, căruia îi rămîn 350 de lei.

În acest caz, al cotei unice, să-i zicem (ideea mi-a venit acum, pe loc – sună bine cotă unică, nu?) pe de o parte toţi cei cinci au parte de o vacanţă la munte, nimeni nu rămîne acasă şi toţi au parte de cazare, masă şi transport în mod egal iar pe de altă parte, fiecare se distrează, are bani de cheltuială, proporţional cu cît merită, cu cît a cîştigat în luna de dinaintea plecării.

c) Si acum varianta propusa de USL ca politica de implementat in Romania:
Cu cît unul dintre studenţii noştri cîştigă mai mulţi bani, cu atît procentul cu care va participa la fondul comun va fi mai mare. Astfel, se stabilesc mai multe plafoane: cine cîştigă pînă în 1 000 de lei, contribuie cu 10%, cine cîştigă între 1 000 şi 2 000, cu 20%, între 2 000 şi 3 000, cu 30%, între 3 000 şi 4 000, cu 40%, peste 4 000, cu 50%.

În acest caz, primul contribuie cu 2 000 de lei, al doilea cu 1 200 de lei, al treilea cu 300 de lei, al patrulea cu 50 de lei şi al cincilea cu 30 de lei. Putem remarca, că deşi al doilea a cîştigat dublu faţă de al treilea, va contribui la fondul comun cu o sumă de aproape 7 ori mai mare.

Ideea, în această variantă, e ca subiecţii noştri să rămînă în propriul buzunar cu sume de bani relativ egale, nu numai să beneficieze în mod egal de cazare, masă şi transport ci şi de banii pentru cheltuieli “private”. Această variantă pune accentul pe egalitate, îi recompensează pe cei care cîştigă mai puţin şi îi pedepseşte pe cei care cîştigă mai mult, pentru a-i aduce pe toţi la acelaşi nivel.

Sursa:
http://www.blogary.ro/2011/05/despre-cota-unica-o-insula-de-egalitate-intr-o-mare-de-libertate/