"in Romania profesia de magistrat este printre putinele care nu raspunde pentru ce face"
"una din evaluarile cele mai dure pe care le-am auzit la adresa Justitiei noastre vine din partea unui avocat experimentat, un fost decan al unui mare barou din Ardeal, care intrebat fiind daca are incredere in Justitie, a raspuns ca dupa 40 de ani de practica nu mai are cum"
Discursul ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, cu ocazia Conferintei Asociatiei Franco-Romana a Juriştilor (AFRJ) privind raspunderea magistratilor
pe scurt
....
Sa lasam insa pentru o clipa frumoasa lume a lui Platon şi Hegel, lumea ideilor, şi sa ne Intoarcem privirile catre realitatea institutionala şi starea de fapt a lucrurilor.
Doamnelor şi domnilor,
Realitatea este ca in Romania profesia de magistrat este printre putinele care nu raspunde pentru ce face. Desigur, cunoaştem prevederile legale, dar ramanem la parerea noastra: Nu se raspunde.
Analiza indica faptul ca raspunderea materiala nu functioneaza, iar raspunderea disciplinara este sublima, dar lipseşte aproape cu desavarşire.
Singurul care a raspuns material vreodata pana acum este statul roman.
La cunostinta noastra, nicio actiune de regres exercitata de stat impotriva magistratului care a cauzat eroarea judiciara, nu s-a materializat, din 2004 (data reglementarii) şi pana in prezent.
Cauzele acestei anomalii sunt binecunoscute „doctorilor” sistemului judiciar. Raspunderea materiala este conditionata de prealabila raspundere penala sau disciplinara.
Si, din intamplare desigur, in toate cazurile ce ar fi putut angaja raspunderea materiala, s-a invocat prescriptia raspunderii disciplinare sau prescriptia raspunderii penale. Convenabil mecanism!
Sa mergem putin mai departe.
O veche vorba romaneasca, care circula in epoca medievala, spunea „cum e turcu’, şi pistolu’”! Am putea spune „cum e Inspectia Judiciara, aşa şi magistratii”.
Lucrarile Inspectiei Judiciare seamana prea mult intre ele in privinta concluziilor.
Invariabil s-a spus „hotararea judecatoreasca nu poate fi evaluata administrativ, ci doar pe cale judecatoreasca”. Sublim exemplu de deturnare a normelor de la spiritul lor! E ca şi cand chirurgul ar spune, nu pot sa operez şi sa extirp tumoarea, pentru ca nu am voie sa vatam corporal organismul pacientului! E firesc sa avem, in acest caz, spitalul plin de bolnavi nevindecati.
O alta replica standard care face cariera in lucrarile Inspectiei Judiciare, este aceea ca „termenele nerezonabile sunt exclusiv cauzate de stat, care este responsabil cu conditiile materiale şi pe care nu le asigura”.
Nici un cuvant despre analiza performantei individuale a magistratului in cauza.
Adevarul este ca nu se doreşte deocamdata o raspundere materiala a magistratilor care sa fie efectiva şi reala!
Aceasta rezistenta a cunoscut trei forme de manifestare.
1. Rostirea raspicata a acestei opinii. In cadrul discutiilor prelungite pe care le-am avut cu reprezentanti ai sistemului pe aceasta tema, au fost judecatori care ne-au spus limpede ca nu doresc activarea unui mecanism efectiv de raspundere şi ne-au prezentat argumentele domniilor lor. Am apreciat franchetea, ca şi eforturile de analiza obiectiva a problemei!
2. Propunerile primite din partea sistemului la proiectul de lege formulat de Ministerului Justitiei, propuneri care conditionau raspunderea materiala de raspunderea penala, propunand un mecanism iluzoriu de raspundere.
3. Dublul discurs. Am vazut foşti membri ai Consiliului care dimineata criticau ministerul ca nu finalizeaza proiectul, şi, in particular, ne spuneau dupa amiaza ca nu este oportuna reforma pentru ca nu suntem pregatiti.
SOLUTII
Din 2010 şi pana in prezent Intre minister şi sistem au avut loc mai multe runde de discutii, cu caracter sporadic, pe marginea proiectelor care au circulat. Iar in Parlament, exista o propunere legislativa asupra careia am cazut de acord sa mai reflectam.
Urmeaza sa ne vedem din nou la Comisia Juridica a Senatului peste aproximativ doua saptamani.
Intre timp, ministerul va invita din nou reprezentantii sistemului la o noua runda de discutii, speram de data aceasta mai fructuoasa.
Din perspectiva scopurilor urmarite, trebuie sa avem in vedere trei imperative:
- despagubirea cetatenilor pentru erorile judiciare savarsite cu rea-credinta sau grava neglijenta,
- protejarea independentei magistratului, a libertatii sale de decizie
- orice solutie trebuie sa fie adecvata conditiilor statului.
Solutiile tehnice pe care le vom gandi trebuie sa fie armonizate cu cele din legislatia altor state membre europene, pentru ca ne-am angajat ca stat sa tindem catre aceasta armonizare, in general. Privind la dreptul statelor europene, remarcam o diversitate de solutii.
Exista in orice caz un numitor comun, şi anume acela ca in statele in care exista un mecanism de raspundere materiala a magistratilor pentru erorile judiciare, aceasta nu este conditionata de raspunderea penala sau disciplinara, lucru absolut firesc.
O dificultate particulara pentru gasirea unei solutii ultra protective pentru magistrati, de genul celei din Luxemburg, este lipsa increderii cetatenilor noştri in sistemul judiciar. Raspunderea este reclamata de public atunci cand increderea dispare!
Viceversa este valabila, de aceea am spus ca, pe termen lung, politica indulgenta a Consiliilor Superioare a fost perdanta: prin recrutari superficiale in sistem, prin toleranta la indisciplina, neprofesionalism şi chiar coruptie.
Din pacate, concluzia este valabila şi pentru profesia de avocat şi cea de executor judecatoresc.
Dovada stau cazurile anchetate sau trimise in judecata in care gasim actionand concertat infractional notari, avocati, executori, magistrati.
Un alt aspect interesant desprins din alte sisteme este cel al asigurarii profesionale. in Italia, asociatiile profesionale ale magistratilor s-au implicat in negocieri cu firmele de asigurari şi au creat un astfel de sistem de asigurare.
Evaluarea tuturor datelor in prezenta indica o concluzie realista, şi anume faptul ca discutiile pe marginea unui sistem privind raspunderea magistratilor vor fi dificile şi de durata.
Propunerile primite de la Inspectia Judiciara nu sunt suficiente. Vrem mai mult decat o simpla categorisire a abaterilor disciplinare. Vom propune mai mult.
Dezbaterile parlamentare care vor urma pe marginea propunerii legislative Urban reprezinta ocazia potrivita pentru aceasta dezvoltare.
In incheiere, aş vrea sa va marturisesc faptul ca una din evaluarile cele mai dure pe care le-am auzit la adresa Justitiei noastre vine din partea unui avocat experimentat, un fost decan al unui mare barou din Ardeal, care intrebat fiind daca are incredere in Justitie, a raspuns ca dupa 40 de ani de practica nu mai are cum.
Va multumesc pentru atentia cu care m-ati urmarit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu