Povestea plicului din vama 2 - relatarea lui sanis

"1. Incerca sa adune suficienti bani ca sa cumpere un sfert (UN SFERT!) din statiunea Trei Lacuri de la o colega, vamesa pe granita, care avea jumatate din statiune. Respectiva avea planuri mari si avea nevoie de bani… Ea incerca sa gaseasca “parteneri” investitori printre romanii din Canada.

3. Metodele evoluasera. Daca la inceput “darul” pentru seful de la Bucuresti se punea in portbagajul unei masini (sub forma de blugi, tigari, sticloante de vizchi si cognac, cafea, parfumuri… la venirea pesedistilor (2000) aparuse metoda cu “valiza”: o valijioara metalica sosea la vama si trebuia sa fie umpluta cu dolari. Ei asa marcau schimbarea ministrului: prin sosirea valizei.

3. Cei mai periculos “dusman” nu era fiscul, politia (pe atunci nu se vorbea de DNA si DIICOT), ci… colegul. Oricind putea apare cineva doritor sa iti ia postul. Asa ca fiecare vames isi apara postul prin spaga zilnica, procent din cistigul zilnic.

4. De atunci se stia de “vami bune” si “vami sarace”. De exemplu, cea mai BUNA era considerata Vama Giurgiu. Acum observ ca absolut nimeni nu a avut curaj sa se lege de Giurgiu. Nu am trecut pe acolo, dar am auzit ca orasul a cunoscut un adevarat boom, e plin de viloaie, pretul metrului patrat este chiar mai mare decit in Bucuresti… Cine sunt sefii Giurgiului, eh?

5. Tot o “vama buna” era si Resita. Resita? m-.am mirat eu. Dar nu e pe granita. Ehei, ce stii tu?! Nu e pe granita, dar ia ghici pe unde se vamuiesc/controleaza TIRurile ce vin din Vest!"

sursa:

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/unde-trebuie-cautati-regele-si-regina-vamilor-poate-ne-spune-domnul-blaga-58315.html