Recomand: Horia Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român: „Nu poţi să începi discuţia prin «ba pe-a mă-tii!»”

Foarte fain Patapievici. Un adevarat intelectual de marca despre cum aratam noi, cum arata o parte din viata noastra romaneasca.

„Adevărul": În martie 2009, la precedenta noastră întâlnire, aţi afirmat că „românii nu reuşesc să se împace cu varianta de societate pe care ei înşişi o produc continuu". S-a schimbat ceva de atunci?

Horia Roman Patapievici: "Cred că starea de lucruri s-a înrăutăţit sub un anume raport, pe care l-aş numi îngăduinţa reciprocă. Nu ne îngăduim deloc unii pe alţii. Fie pentru că ne situăm spontan în centrul perfecţiunii şi-i judecăm pe ceilalţi necruţător, cu ferocitatea perfecţiunii, fie pentru că e în noi un soi de ţâfnă, care ne face să fim mereu cu capsa pusă împotriva cuiva şi care ne împiedică şi să vedem binele, şi să îl practicăm."

"Tapii ispăşitori se schimbă, răul public rămâne. În modernitate, problemele publice nu se rezolvă prin pelerinaj la stâlpul infamiei ori prin aruncarea cu pietre în vicioşi. Dificultatea de a trata răul public nu ţine de incorecta identificare a vicioşilor, cum se crede la noi, ci de absenţa mecanismelor prin care energia irosită pe confruntare ar putea fi mobilizată în beneficiu comun, prin cooperare."

"Noi nu am descoperit beneficiile cooperării, asta este problema societăţii româneşti. Din acest punct de vedere, ne deosebim dramatic de cei din Occident, care au ştiut să construiască, de-a lungul timpului, societăţi ale încrederii. Noi preţuim aceste societăţi, dovadă că am dori să locuim şi să lucrăm în ele. Şi asta nu doar pentru că acolo câştigăm mai bine, ci şi pentru că ne simţim mai bine, ne simţim mai valorizaţi, e o atmosferă mai bună."

"La noi, naţionalismul propagat de partid, cu excesele lui groteşti, a compromis total şi ideea de patriotism. La noi nu există un discurs public decent patriotic. În Polonia există, în Ungaria există, dar la noi nu. De ce?"

"În timpul uneia dintre conferinţele organizate de noi la Washington, Kenneth Jowitt, unul dintre cei mai buni cunoscători ai zonei noastre geopolitice, intrigat de continua lamentaţie a românilor referitoare la cât de rău le merge, cât de lipsită de speranţe e situaţia şi aşa mai departe, ne-a spus: „Dragii mei, opriţi-vă o clipă! Nu aveţi deloc dreptate să vă lamentaţi continuu. România, după criterii geopolitice solide, este în prezent în cea mai bună situaţie din ultimii cinci sute de ani".

M-a frapat categoricul acestei afirmaţii, venită de la un cercetător care nu e obişnuit să arunce cu vorbele. La o judecată cumpănită, cred că Ken Jowitt are dreptate.

Când spunem că suntem în dezastru, greşim. De ce? Deoarece suntem pur şi simplu orbi la binele care ni se întâmplă, obsedaţi cum suntem să ne împăunăm cu răul care ni se face ori credem că ni se face."

"Nouă ne place enorm „să vedem enorm şi să simţim monstruos"

"Trăim de unii singuri, dar împotriva tuturor."

"Superioritatea Occidentului este că deţine secretul jocurilor sociale de sumă nenulă. Noi, ceilalţi, care nu reuşim să prosperăm şi să edificăm societăţi decente, nu ştim să jucăm decât jocuri de sumă nulă."

"o precondiţie trebuie îndeplinită: să dispară din spaţiul public acestă ţâfnă, această beţie de dreptatea proprie de care v-am spus, care ne urâţeşte cumplit, în care fiecare se îmbată cu dreptatea pe care crede că o are împotriva celuilalt."

"Problema pe care o semnalez, prin urmare, nu este critica, aceasta e perfect justificată - ci reaua-credinţă. Tonul discuţiei este esenţial. Uitaţi-vă cum vorbim noi doi, domnule Rădulescu. Noi vorbim cu tonul civilizaţiei, de aceea ne putem înţelege chiar dacă diferim în opinii, oricât de drastic. Faptul că vorbim cu un anumit ton, dintr-un anumit punct de vedere este exterior şi formal, dar dintr-un alt punct de vedere este esenţial. Pentru că o bază a dialogului se construieşte numai prin respect şi politeţe reciproce. Nu se poate altfel. Nu poţi să începi discuţia prin „ba pe-a mă-tii" - aşa se închide totul."

"În momentul în care se va termina mandatul lui Traian Băsescu nu se va schimba nimic pentru că noi ne-am consolidat pe o formulă publică distructiv-belicoasă. E adevărat că obiectul urii generale numit Traian Băsescu va dispărea. Dar faptul de a dori să urăşti pe cineva nu va dispărea."

"soluţia constă în a ne schimba cumva dispoziţia minţii şi aşezarea inimii, pentru a pricepe că aproapele nostru nu merită urât."

sursa: http://www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/Horia_Roman_Patapievici-presedintele_Institutului_Cultural_Roman-_-Nu_poti_sa_incepi_discutia_prin_-ba_pe-a_ma-tii_0_508749642.html