toateBlogurile.ro

sâmbătă, 23 iulie 2011

Postarea zilei: rk

"VD (citeaza) : “În timpul comunismului, România se lăuda cu nivelul ridicat al educaţiei. Clar, nu mai este în poziţia de a face acelaşi lucru […]”

Bine zis, SE LAUDA cu nivelul ridicat al educatiei! Realitatea e ca atunci cand privesti educatia din epoca comunista fara s-o compari cu educatia, indiscutabil dezastruoasa si mai de slaba calitate, furnizata azi populatiei de capitalism, nu poti sa nu ajungi la concuzia ca modelul a esuat totusi; nu trebuie uitat ca românii de azi, si in special cei care erau profesional si politic activi in primul deceniu dupa 1990, sunt produsele acestui sistem de educatie; lozinca “noi muncim, nu gandim” intruchipeaza perfect anti-intelectualismul fostului regim, si aceasta latura a realitatii “socialiste” a mutilat si paralizat si invatamantul, nu numai economia: regimurile care chipurile, intruchipau idealurile de rationalitate si libertate ale Luminilor, alungasera diversitatea de puncte de vedere, discutia si argumentatia dintre zidurile “cu urechi” ale scolilor.

Imi aduc si acum aminte cum profesorul meu de filozofie din liceu, dl Uritescu, fratele cunoscutului actor, privea brusc piezis si cu neliniste, de fiecare data, spre elevul care îi punea o intrebare incomoda. Si problemele puse nu priveau nici criza economica, nici nu contestau cumva dominatia partidului comunist sau a marxismului; erau simple dileme absolut normale la niste tineri cu vederi spontan idealiste. Nimic dusmanos… Dar omul era un produs al sistemului, si pur si simplu nu se simtea bine cand era scos din tipicul de lucru al dascalului care toarna cu pâlnia informatii in capetele elevilor; dialogul era tot timpul un monolog, la fel cum Ceausescu monologa si el autist atat in congresele partidului “revolutionar”, cat mai ales pe sticla ecranelor noastre.

Daca compari stilul de a face scoala in Vestul pretins “retrograd” (in fine, zonele lui mai norocoase, fireste ca nu peste tot in Vest!), cu ceea ce se intampla la noi, realizezi ca produsul finit al sistemului comunist de educatie nu putea fi decat un dogmatic (si conteaza prea putin in ce era sau putea deveni el dogmatic) si un “constipat”, indiferent cat de instruit sau informat era el. Asta a fost retzeta PCR spre anchilozare si irationalitate, ambele trasaturi care s-au manifestat din plin in primul deceniu post-comunism, cum se manifesta ele si acum.
Ideea naiva care sustine ca furnizand informatii relevante elevului îl mântuiesti pentru toata viata, a fost cea mai mare eroare a sistemului; dimpotriva, solutia ideala e sa-l pregatesti sa-si caute si selecteze oricand singur informatia, prin gandirea critica care-l face sa respinga informatiile si ideile eronate, tot atat de des pe cat respinge si propriile lui idei nefondate si informatii invechite. Comunistii n-au facut decat sa preia traditia dogmatismului scolii burgheze dinaintea venirii lor la putere, schimband doar orientare ideologica. Intr-un mod cat se poate de natural acum, oamenii noului regim capitalist instalat dupa 1990, au gasit terenul ideal pentru a-si promova propriile lor marote pe post de ideologie suprema. Si nu trebuie cumva sa ne miram de fascinatia lor fetisista pentru niste absurditati: pe alte meridiane oameni cat se poate de cultivati, faceau din aceste abominatii morale ideologia cu care se sfrarsea istoria. Se atinsese culmea culmilor, istoria gandirii umane se-ncheiase, ca piticii veacului se ridicasera si ei pe vârfurile boante ale picioarelor lor scurte, si trasesera un semn cu creta: “pana aici” ziceau; mai sus de-atat nici nu mai exista… Ca intre timp s-au prins si ei in modul cel mai dureros c-au fost clauni, asta e alta discutie."

sursa: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/educatia-comunista-vs-educatia-capitalista-65846.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

toateBlogurile.ro