"Pe la final de 80 si inceput de 90 eram un agarici fara cea mai mica experienta in munca, picat din cer in Elvetia.
Treaba era clara acolo, ca biban nu pupai decat contracte temporare (perioada determinata). Am fost mirat dar trebuia sa pap o painica.
Au trebuit multi ani ca sa pot sa sper la un contract pe perioada nedeterminata.
Lucrurile erau limpezi, contractele pe perioada nedeterminata presupuneau un nivel maxim de incredere in ceea ce stii si poti sa faci din partea angajatorului.
In orice firma se incepea de la contracte cu perioada de 1-3 luni, se ajungea apoi la contracte pe perioade mai mari(6 luni-1 an).
De la contracte pe perioada de 1 an si pana la “nirvana” unui contract pe perioada nedeterminata puteau sa treaca si 3-4 ani.
Dar deh, noi ne-am obisnuit de pe vremea lui Ceasca cu conceptul ca oricine trebuie sa aiba un loc de munca asigurat si sa poata iesi la pensie de la uzina…
Wrong, nu la mine….
Am o seama de angajati astazi si sa fiu sincer, doar doi sau trei se incadreaza in standardele unui contract de munca pe perioada nedeterminata.
Restul, evident o sa aiba o mandrete de contract pe perioada de max 1 an, iar astia noi, pe maxim 3 luni.
De ce?
Pai simplu, am avut flacai care in primele luni rupeau malul si dupa erau campioni pe feisbuc si tuitar, zona de confort era toata a lor si numai a lor.
Ia sa ai sabia lui Damocles ciclic deasupra capului sa vezi cum devine irelevant farmville, feisbuc, tuiter si alte alea alea, si devine extrem de relevant faptul ca primesti bani sa-ti faci treaba….
In rest, numai de bine."
Preluat de pe:
http://www.arhiblog.ro/2011/05/contractul-determinat-de-munca.html
http://sareinochi.wordpress.com/2011/05/16/psihanaliza-politica/
RăspundețiȘtergere