Maidanezii - raspunsul definitiv

Acesta este un comment scris de Diana pe blogul lui Marius Delepicentru. Diana este o iubitoare de animale in adevaratul sens al cuvantului.

Chestii extrem de utile din acest post:

1 cainii NU sunt fiinte teritoriale, asa cum credeam. Ei se organizeaza in jurul sursei de hrana si te ataca daca te apropii de ea. Adica atunci cand hranesti regulat un caine, ii dai "licenta de muscat straini" in jurul sursei de hrana.

Asa ca atunci cand tu sau copilul tau este muscat, sa-i multumesti lui "tanti Frosa", care dand hrana regulat maidanezului a creat o zona in care vei fi sigur atacat.

2 Sterilizarea nu face cainele neagresiv, el te musca cu aceeasi pofta ca inainte. Inlatura doar doua surse de agresivitate - femelele care isi apara puii si "nuntile" cainesti.

3. Ar fi ridicol sa adoptam sistemul sterilizarii in acelasi timp cu eutanasierea dupa 10 zile; de ce sa-i mai sterilizam, ca sa vada cum e sa traiesti 10 zile fara coaie?

Tot postul aici:

"Marius,
Hai că m-ai atins la corazon cu chestia cu cățeii. Mi-s cățelar cu state vechi, crescător de Airedali de ani de zile, iubitoare de maidanezi, mare cetitoare de tratate de etologia canidelor, behaviorism etc. Am toate defectele, ce mai 
Hai să-ți povestesc cîte ceva din experiența mea:
Pentru început, să stabilim cîteva principii:
- locul potăilor nu e în stradă
- vina pentru ajungerea lor în stradă aparține oamenilor (autorități, ONG-uri, așa-zișii iubitori ipocriți de javre gen țața Frosa). Dar în contextul actual, e contraproductiv să căutăm culpabilități, lucrurile au scăpat de sub control. Ne confruntăm cu o situație intolerabilă, tre să vedem cum o rezolvăm.
Și aici ajung la experiența personală:
- în ultimii 20 de ani, am sterilizat pe socoteala mea și plasat în mod real și responsabil un număr de 48 maidanezi. Nu e mult, raportat la nr lor infernal de mare, dar am făcut-o ca persoană fizică, pe banii, timpu și nervii mei. Nu mă plîng, a fost o opțiune personală. Am încercat, acum câțiva ani, să intru în contact cu un mare ONG care se ocupă chipurile de potăi. Mă dusesem la ei să mă ajute cu un lot mai mărișor de cîini, căruia îi găsisem un cămin bun la o stînă și aveam nevoie de un ajutor cu transportul pîn acolo. Au dat din colț în colț, mi-au zis că tre să plătesc cotizația pe un an înainte, că n-au mașină, că să vedem, c-o fi, c-o păți. Mi-am băgat cu grație picioarele în ea asociație de protecție și de atunci m-am descurcat singură.
În ultimii trei ani, din rațiuni strict personale, m-am mai potolit cu furia mea cățelistică. Dar, cu toată rezistența mea, tot m-am atașat de-o jăvriță care s-a culcușit pe la blocul meu. Am încercat din greu să-i găsesc cămin, da potaia e așa de bleagă și jucăușă și oamenii vor la curți cîini de pază, nu cîrlige de rufe, că n-am găsit nimic. În fine, am discutat cu asociația de proprietari și am solicitat să mi se permită să construiesc, în spatele blocului, un padoc frumos și o cușcă, să bag animalu acolo (care animal nu latră deloc, nici noaptea, nici ziua, că e bleg rău), urmînd să-mi asum integral responsabilitatea lui: vaccinat, deparazitat, dehelmintizat, plimbat, curățat etc. Menționez că eu sunt cea care plătește din buzunaru personal, an de an, curățarea spațiului verde din juru blocului, plantarea de flori etc, iar asta nu are legătură cu cîinii, e o chestiune de igienă și estetică, dacă vrei. Evident, am fost refuzată de niște babe animate de o sfîntă indignare. Cum mă simțeam în continuare răspunzătoare pt javră, am izbutit, cu chiu cu vai, să-i găsesc o curte nelocuită, dotată cu padoc și cușcă. Proprietarul mi-a permis să-l bag acolo. Acu potaia stă în lanț – că altminteri fuge – mă duc zilnic la el, îl hrănesc, fac curat la el, îl scot 10 min la plimbare, că are și el nevoie de mișcare. Între timp, caut o variantă mai bună de plasament. Din nou, nu mă plîng, sunt fată mare și sunt în stare să îmi asum în mod responsabil opțiunile personale.
Ce vreau să subliniez eu aici:
- problema maidanezilor va trena multă vreme nerezolvată, pt că ține de o dublă responsabilitate, la care suntem anticampioni: responsabilitatea individuală și cea a structurilor organizate (includ aici și ONG și autoritățile locale). Știi că varianta împroprietăririi, propusă de tine, exista cu cîțiva ani în urmă și există, într-o formă deviată, și acum? Cînd municipalitatea trimite hingherii în teritoriu și îți ridică javra din fața blocului, dacă o vrei îndărăt, te duci la ei, achiți o taxă modică, îți iei potaia sterilizată și SEMNEZI pentru ea. Cu alte cuvinte, ÎȚI ASUMI RĂSPUNDEREA că nu-l vei trimite la loc în stradă și VEI AVEA GRIJĂ DE El, cu tot ce implică asta. În caz contrar, amenda ar fi de naiba știe cît. Îți dai și tu seama că în România nu s-a aplicat niciodată o astfel de amendă și fiece javră scoasă de la hingheri ajunge iar în stradă. Dacă nici asta nu e dublă lipsă de răspundere și un munte de ipocrizie…
- un exemplu de risipire (sau țepuire) de fonduri: când potăile sunt culese din stradă și duse la padocuri, se propune să fie MAI ÎNTÎI sterilizate. Apoi se așteaptă 10 zile, o lună, dacă nu sunt revendicate și adoptate, se eutanasiază. Păi asta e o tîmpenie cît Casa Poporului de mare. N-ar fi mai normal să se aștepte întîi adopția, și apoi să se castreze? Ce dracu, îi sterilizăm pe banii noștri ca să vadă și Grivei ori Fetița, timp de zece zile, cum e viața fără ouțe ori fără născătoare?
- imbecilitatea celor de la ONG-uri e nețărmurită. Studiile din ultimele decenii au demontat, fără putință de tăgadă, cîteva mituri din folclorul chinologic:
i. Deși subspecie a lupului (canis lupus), cîinele, (canis lupus familiaris) prezintă un comportament extrem de diferit astfel ca eventualele “echivalențe” în aprecierea comportamentului la cîine sunt contraproductive.
ii. cîinele NU este un animal de haita, ci este un animal social – astfel că eventualele relații ierarhice specifice haitei lipsesc din repertoriul cîinelui
iii. cîinele NU este un animal teritorial, orice așa-zisă “dovadă” în acest sens este o interpretare greșită a instinctului de conservare.
iiii. Ca orice ființă vie, cîinele este oportunist și, mai mult decît atît, este un animal extrem de abil în a face discriminări și generalizări.
iiiii. Comportamentul unui cîine este dictat de factori de genetici și de mediu. Factorii de mediu sunt întotdeauna constrînși să influențeze în limitele permise de factorii genetici.

Cu ce ne ajută polologhia asta:
- iubitorii de animale, de obicei prea puțin informați, susțin că prin sterilizare agresivitatea potăilor dispare. Fals. Dispar doar nunțile cățelești, mușcăturile și bătăile între cîini din perioada aia și, ulterior, dispare doar o altă singură cauză a agresivității: cățelele care își apără puii. În rest, un cîine agresiv va rămîne agresiv (deși cei mai mulți au o agresivitate defensivă, lesne de controlat, da asta-i altă poveste, care nu interesează pe omu cu pulpa sfîrtecată) ablația testiculelor ori ovariohisterectomia
- cum nu sunt animale teritoriale, cîinii se organizează în grup social în jurul surselor de hrană. Așadar, odată cu dispariția tomberoanelor descoperite care debordează de resturi și a tuturor țațelor Frosa, cîinii s-ar vedea puși în mare dificultate
- și mai am eu of cu țața Frosa: m-am izbit în nenumărate rînduri de un aspect incredibil: mi s-a întîmplat să culeg cățele necunoscute din stradă, cu burta pîn la pămînt, să le duc la cabinet, să le fac avort și să le scot uteru. Numai eu știu în ce Gorgone se transformau țațele Frosa care mă blestemau de mă lua mama naibii c-am îndrăznit să intervin în lucrarea Domnului și să iau viața unor ființe nevinovate. Era inutil să le întreb ce s-ar fi întîmplat cu ale 7, 8 ființe nevinovate odată născute în stradă? Rata de supraviețuire într-un cuib de 8 pui e în medie de 50%, dar rămîn totuși alți 4, care în 8-10 luni ajung la maturitate sexuală și o luăm de la capăt.
- să nu uite iubitorii de animale că un cîine e un angajament pe viață. Are nevoie de timp, bani, nervi, afecțiune, un minim de cunoștințe despre specie. NU e suficient să-i arunci o dată pe zi un os, că mai rău îi faci: îl legi de un anumit teritoriu, atragi și alte potăi în jurul punctului de hrănire și uite așa, un mic focar de infecție și mușcături se creează cît ai zice ham. Ori îți asumi INTEGRAL răspunderea lui, ori îl lași dracului în pace și te rogi la al de sus să se mute la tomberonu de la celălalt bloc.
- cu un punct din program sunt total de acord: E IMPERIOS NECESARĂ sterilizarea OBLIGATORIE a potăilor fără valoare chinologică: o sursă inepuizabilă de căței-la pungă-sau –la –cutie lăsați lîngă tomberoane sunt cîinii cu stăpîn. Omului îi fată javra în curte, i-e milă să-i omoare, i-e lene să le caute stăpîni și-i duce la gunoi. Și mie mi-a scăpat Airedelu la puța unei maidaneze, da l-am lăsat să-și termine treaba, am luat cățeaua în brațe și am dus-o la sterilizat. Oricîtă grijă ai avea, se mai întîmplă accidente, esențialul e să ÎȚI ASUMI RĂSPUNDEREA și să înlături efectele.
- să nu uite iubitorii de animale că pînă și în Marea Britanie, după WW2, cînd erau roiuri de potăi pe străzi, s-a ieșit cu pușca. Au fost simțitor împuținate efectivele de cîini periculoși și apoi s-a trecut la politica RSPCA. Care, f. important, NU exclude eutanasierea.
Concluzie:
- Sterilizarea și întoarcerea în teritoriu e o variantă păguboasă, care nu rezolvă nimic
- Sterilizarea și darea spre adopție fără urmărirea ulterioară a celui care semnează pt cîine și amendarea lui în condițiile în care nu își asumă corect răspunderea, din nou, Nu rezolvă nimic
- nesterilizarea cîinilor fără valoare chinologică nu face decît să lase deschisă o sursă nesfîrșită de căței pe lîngă tomberoane.
Așadar, e o simplă problemă de ONESTITATE și ASUMAREA A RĂSPUNDERII. Tocmai de aia nu sunt deloc optimistă în ceea ce privește rezolvarea problemei maidanezilor."